IONA
A visual journey into the world of Marin Sorescu.
- Acum încep să... - Parcă aud poc, poc, tronc, poc, în năvod. - Bolovani nu alta. Că avem o mare bogată. - Ce mare bogată avem!
- Să nu te prind pe-aici, auzi? Nu te mai ţine după mine, Iona! - De fapt, Iona sunt eu. Psst! Să nu afle peştii. De-aia strig, să-i induc în eroare. Că Iona n-are noroc şi pace. ... - Iona, să nu te apropii de locul ăsta, că-mi sperii norocul. - L-ai şi speriat.
- Ce moarte lungă avem! Dacă poți număra atâta bogăție... Ce mare bogată avem! - Și cum poate marea să-i țină pe toți peștii ăștia pe mâncare și pe bere? - Se descurcă. Greu, dar se descurcă.
- Cred că l-am prins pe-ăl mare. - De mult pândesc eu peştele ăsta. L-am şi visat. - Nu-i vorbă, că eu visez în fiecare noapte doar peşti. ... - Dar prea m-am săturat de atâta duhoare în somn. - Visul şi peştele.
- Dacă aş fi pădurar, de la o vreme mi-ar veni în somn numai copaci. - Aş vrea să mă fac pădurar şi să visez chiar din prima noapte un milion de copaci. - Şi eu să stau la umbra lor
- Greu, greu... - (Scoate năvodul) Nimic? - Nimic. - Atunci, ce naiba atârna aşa? Aşa, înţeleg. Norul acela. Îşi culcase umbra exact pe năvodul meu